Ricoseuri

1. Cine e el?

Un om simplu, cu vise simple. Viata ii e ca un carusel cinic, dar el incearca sa o faca pe cat se poate de, ati ghicit!, simpla.
Nu crede neaparat in Dumnezeu, e prea multa confuzie, dar simte cateodata ca parca cineva ne muta ca pe niste piese de sah.
“O sa ma intorc la ea” isi promisese el de-atatea ori. Si-acum tresare uneori cand o vede in cate o poza. Ea e departe;  se mai intereseaza pe la prieteni, afla ca ii merge bine, ca s-a combinat cu nustiucine, ca din cand in cand mai intreaba si ea de el. Apoi ii mai spune cate unul ca s-au despartit. Nu se bucura, pentru ca stie ca ea sufera, si-o aduce aminte plangand, de ce i-ar vrea raul cand ea e totul?
Doar ca de cand a vazut-o intaia oara a stiut ca in cele din urma vor ramane impreuna. Si de ce n-ar crede asa cand viata pare sa-i dea dreptate?  Toate femeile astea care au trecut prin viata lui parca au fost niste necunoscute. Nu si-a dorit nici o clipa sa le cunoasca cu adevarat, nu s-a straduit sa afle ce isi doresc ele, pentru ca el era ca un metrou oprit in statie la Obor:  nu-l interesa sa ramana aici, pentru ca poate nu urmatoarea statie, nici a doua, dar intr-un tarziu tot la capat la Dristor va ajunge.
S-au mai intalnit de cateva ori, dar a fost ca si cand Dumnezeu a avut alte planuri atunci cu ei, mereu s-a opus cate ceva. Da, si-ar fi dorit, normal ca si-ar fi dorit sa o prinda de mana atunci si sa nu-i mai dea drumul vreodata. Au mers insa mai departe, de fapt merg si acum. Daca te-ai uita din elicopter la ei ti s-ar parea ca merg unul la apus si unul la rasarit. El insa se uita din cand in cand pe harta, numara marile si oceanele ce il despart de ea si zambeste. Cum?, se intreaba cateodata, cum sa nu cred ca vom ramane amandoi?
Daca i-ar fi alta destinata, isi spune, atunci de ce e ea atat de perfecta?
Nici n-a crezut vreodata ca exista cineva ca ea, nici macar in vise nu isi imagina sa fie pur si simplu ca o fotografie rupta in doua : nu-ti trebuie prea mult cap sa-ti dai seama ca impreuna sunt un intreg. Se mai suna din cand in cand, si o simte aici inauntru, ca si cand ar fi  parte din sufletul lui. Daca l-ai intreba unde anume se indreapta n-ar sti sa-ti raspunda. “Da-l dracu de metrou, ar spune, lasa faza cu metroul la Obor, stii ce sunt eu? Sunt un simplu om. Nu sunt perfect,sunt la fel de egoist si obscen ca si restul lumii din jurul meu. Dar daca n-as avea credinta asta, ca intr-un final sa ajung la ea, atunci care ar fi scopul meu aici?  “

…

 

Mașinuțe și brunete

Ne ciocnim zilnic unii de altii ca niste masinute din parcurile de distractii.
Unii sunt simpatici, altii sunt enervanti, de fapt scopul nu e sa placem toata lumea. Uneori ramai agatat de anumite persoane doar pentru ca altceva mai bun n-ai gasit la momentul respectiv, nu conteaza aici ca sunt iubiti, neveste, sau prieteni cu care vezi meciul.
Poate e si frica asta de necunoscut, poate cu timpul ajungi sa te obisnuiesti cu anumite tipuri de caractere, dar sa stii ca masinutele astea se ciocnesc tot timpul; trebuie doar sa ai ochii deschisi in momentul impactului.
In fiecare joi o vad pret de 5 minute. E singurul moment al zilei cand incerc sa-mi aranjez parul in prima reflexie pe care o intalnesc. “Buna, semneaza-mi si mie aici, aici, si aici te rog!” bruneta semneaza si zambeste. Aruncam rapid cateva vorbe despre vreme, serviciu, ciocolata si plec. “Pa, ne vedem joi!” ii spun. De cateva ori am vrut s-o cer de nevasta.
Daca am ales bine sau nu, de obicei aflam cand oricum e prea tarziu, asa ca nu ne ramane decat sa ne aruncam cu capul inainte.

Azi nu plouă

Astăzi nici nu mai sunt. Pun pariu că dacă m-aș pune in mijlocul străzii și mi-aș urla sufletul din mine, nu m-ar auzi nimeni, nici măcar eu nu m-aș auzi.

Mi-e un frig de mor, strâng din dinți și îmi doresc, așa cum nu mi-am mai dorit vreodată ceva, să plouă.  Vreau o ploaie rece să mă lovească în față, vreau să simt măcar puțin că e cineva acolo sus care nu e indiferent la ceea ce fac, și care să vrea să mă pedepsească.

Muzica din urechi e atât de tare incât fiecare acord de chitară îmi cutremură timpanele, fiecare bătaie de tobă  e ca un pumn luat in falcă, insă nu e suficient. Nu e destul incât sa acopere vocea Ei. Nu știu cum funcționează creierul fiecăruia insă in cazul meu conștiința asta care mă ceartă are mereu chipul Ei. Parcă îi și văd ochii ăia incruntați, și buzele cum se mișcă pe ritmul gândurilor mele.

” De ce ai făcut ce-ai făcut?” pare să mă intrebe ea, iar eu îi răspund dând din umeri. Nu știu de ce, poate că sunt doar un om slab…”S-o creadă mă-ta p-asta” îmi taie ea gandurile, “pe mine ți-ai găsit să mă minți!? Măcar minte și tu pe careva care nu e în capul tău, poate te crede, dacă asta cauți.” Nu vreau, nu asta caut, încerc să ripostez mie insumi. “Crezi in Dumnezeu?, ai face bine să te rogi să nu existe, că altfel știi că o sa ajungi in iad, nenorocitule!” Auzi, știi ceva?, încep să urlu eu în mintea mea. Simt atâta ură fața de intruchiparea asta blondă incât fierb, îmi simt ochii arzând în timp ce îmi mușc buzele și îi răspund: Știi ceva, chiar aș vrea să existe Dumnezeu, zdreanțo! (deja aici nu mai stiu dacă îi spun ei asta sau doar mie) Da, da, ești o zdreanță de om și tare m-aș bucura să existe un Dumnezeu să te trimită in iad să arzi!

Scap  de “ea” și aud din nou muzica din căști din ce in ce mai tare. Simt vântul cum trece prin mine, dar nu plouă, la dracu, cât aș vrea să plouă…!

Zile senine (I)

Noi doi, un singur soare, un singur cer
Este tot ce ne dorim și este tot c-avem.
Nu contează bani, serviciu, rate, dracu să le ia
Căci avem zile senine, mai contează altceva?

Cuvinte simple, o dragoste la fel de simplă
Lasă-i pe ei să-și facă griji, noi trăim orice clipă
Alte plaje, alte mări, trenuri, alte gări
Că-mi bate inima în ritmul a o sută de chitări.

Noi doi, o lună albă, o mare neagră
Ăștia nu pot, nu vor, n-au cum să înțeleagă
Orașul e departe, tu ai nisip în păr
Iar valuri calde te sărută pe picior
………………………………….

E o luptă,

de fapt lumea e urâtă.
Indiferent cât am incerca sa o schimbăm, nu-i așa că asta nu prea e lumea în care vrem să trăim? Nu ți se intâmplă niciodată să te uiți în jurul tău și să-ți spui “frate, locul meu nu e aici, și oamenii ăștia, oamenii ăștia nebuni parcă sunt din alt film.Parcă una spun, in față îți zâmbesc prietenește, și alta fac.”
A dracu evoluție. La început era mai simplu. Când alergi in curu gol in jurul focului e greu să te prefaci a fi ceea ce nu ești. Cuvinte erau puține și nu exprimau mare lucru, dacă voiai mâncarea celuilalt îi dădeai cu bâta-n cap și i-o luai, dar măcar te vedea alergând cu bâta inspre el. Azi câte cuțite nu ți se înfing zilnic in spate de la cei care puțin mai devreme iti zâmbeau?
Asta ce vedeți voi, nu e lumea in care vreau eu sa trăiesc. Toți sunt grăbiți, pe fugă, tuturor le lucesc ochii când e vorba de bani;ce prieteni domle, care prieteni? Daaa, sunt fratele tău, stai liniștit, până apuc sa-ți iau ce ai în farfurie.

Am fost bogat

Părul ei mirosea mereu a primăvară,
a soare blând, a iarbă și a flori,
iar zâmbetul ei năștea culori
n-o fi fost vreun înger, sau femeie fatală, dar…
în ochii ei căprui se ascundeau comori.

Vis

Serile trecute am visat-o pe ea. N-am mai văzut-o de ani buni, nu știu ce dracu căuta in visul meu. Se făcea ca venise pe la mine, fata imbrăcată sumar și strâmt, am innebunit!
Eeeei, și exact cănd visul trebuia sa devină interzis minorilor, ce credeți că-mi spune gagica!? “Auzi, am făcut gogoși, vrei să-ți aduc?” ” nu,lasă, stai și tu aici…” “hai mă, ca mă duc să-ti aduc….”
Și uite-așa imi aduce fata gogoși in vis și in timp ce mâncam amândoi ma trezesc… și dacă nu m-aș fi trezit cred ca mâncam fericiți până la adânci bătrâneți…

Țac-Pac

Acum vreo 2 zile mi-am făcut cont pe FB, sa fiu si eu in sfârșit in rând cu lumea. Mă simțeam așa bine in timp ce completam pașii până la crearea contului, de parcă aș fi câștigat vreo excursie in Dubai sau ceva. La sfârșit am pierdut jumătate de oră sa caut o poză pe placul meu. Nu-i vorbă, poze aveam destule, dar parcă nici una nu era demnă de pus pe FaceBook! Când am găsit si poză si era totul gata, am inceput sa butonez in stânga și-n dreapta, convins fiind că e ceva extreeeem de interesant si distractiv undeva la un click distanță. N-am găsit nimic. Oarecum dezamăgit am ieșit, cu gândul sa caut altă dată mai adânc.
Azi mi-am adus aminte de el si am intrat iar; cică vreo 30 de inși așteptau la rand sa fie prietenii mei.Cunoșteam 3 sau 4 si ăia erau prieteni ai unor prieteni.Era unu mustăcios, pe ăla sigur nu-l văzusem niciodată; o așa mustață n-ai cum să uiți, îți rămâne întipărită in cap pentru totdeauna. M-am mai holbat puțin, când la cate-o poză, când la câte-un nume si-am șters contul. Am venit, am văzut, am șters orice urmă c-am trecut vreodată pe-acolo.

Music in my head

Incepand cam de la 11 azi, vecinii mei tot o tin pe lautareasca. Cam tot de pe atunci stau si eu cu castile pe urechi, doar ca de vreo 2 ore nu mai ascult nimic in ele. Deja m-am surprins de cateva ori batand ritmul de la “hora mea-i moldoviniasca” si “hora miresii” cu piciorul. E clar, am nevoie de o gura de aer; vorba aia, traim zile senine…

Hai sa mai incercăm o dată!

Din cand in cand incep sa scriu, ati observat?
mereu zic ca il dau dracu de blog, dar parca TREBUIE sa scriu ceva, altfel nu mai am liniste…
Ca de un nou inceput o sa scriu prostii. Cea mai tare chestie descoperita azi: Daca vrei sa te angajezi la bordul unui avion, pe langa limbi straine si diverse documente, trebuie sa stii sa inoti -a minimum of 50 m unaided-. Acuma, cred ca ai putea sa-i fentezi chiar daca nu stii sa inoti, la o adica de cate ori ai putea avea ghinionul ca avionul in care esti tu sa se prabuseasca prin vreun ocean?!
Altceva, nu credeam ca o sa o spun vreodata dar parca mi-e dor de bambi, candy si altii ca ei. Pe toate posturile de muzica, pe youtube, toti romanii canta in engleza. E adevarat ca am innebunit toti strainii cu muzica asta, tot respectul pentru (mare parte din) ei, dar parca nu mai e muzica noastra,nu? Cum ar zice Chirila, americanii-s de vina, futu-i in gura sa fut!
In fine,se pare ca mereu cand scriu pe blog imi caut si ceva de munca, si mereu cand imi caut ceva de munca, de fapt sfarsesc pe youtube, cu Vama si castile la maxim in urechi.
Viata e rotunda.