Unde trebuia sa fie suflet, azi este doar un gol.
Trec prin viata ca si cand as trece prin namol
Plin de dezgust, incet,incerc sa calc pe varfuri,
Abia cand suntem printre ceilalti,
Vrem sa fim singuri…
Sufletul meu e ca un metrou gol
Nu opreste-n statii, nu ia calatori
A fost candva plin,dar a trecut prin multe
Iar cand toti au coborat,au lasat scaunele rupte
……………………………………………………………
Ati secat multe suflete,
Ati sters multe zambete,
Caci mastile voastre
Nu va exprima sentimentele
Aveti sufletul negru,
Aveti sufletul plin,
Seaca tot in jur
Si se umple de venin.
Drumul catre dumnezeu
E intotdeauna lung,
Dar cei ca voi n-ajung la porti
Cad si se frang
Regasindu-va-ntr-un chip rece si strain
Unii se sinucid cu-n singur gest,
Altii putin cate putin.. .
noiembrie 15, 2007 la 6:32 am |
Bine ai venit printre noi. *hug*
Sper sa te distrezi, si imi place ce scri…Scuze ca am scris aici, dar nu am gasit un loc mai potrivit.
noiembrie 15, 2007 la 2:51 pm |
Bine v-am gasit. *blush*
Ma bucur ca iti place, sper sa ma mentin la cerintele tale si pe viitor