Ninge iar…

“Uite! Ninge iar,

Acum chiar ca-mi iau fular

Si-am plecat la sanius.

Of! Ce greu e la urcus,

Insa cand cobori,mai frate,

Uiti de toate!”

Nu radeti! E prima poezie pe care am scris-o in viata mea. Eram clasa a IIa. In sase versuri infantile e mai multe bucurie decat in oricare alt gand al meu de azi.

Lumea imi zice ca atunci cand eram mic, voiam sa ma fac pictor.Sau aviator. Eu imi aduc aminte ca voiam doar sa ma fac mare. Ma gandesc ca daca chiar e un Dumnezeu acolo,sus, atunci ne indeplineste dorintele in cel mai sadic mod cu putinta…