Si era cald atunci,si era bine
Si toate drumurile imi pareau
Ca duc la tine.
Valuri albastre
Scaldau sufletele noastre
Si n-aveam nevoie de aer,
Caci respiram fericire…
______________________
Stii, daca viata asta ar fi ca-n povesti,
La un moment dat, te-ai intreba de ce traiesti;
Nu poti avea pretentia ca tot ce-ti propui sa-ti iasa
Sa castigi trebuie sa si pierzi, asa e-n viata.
Poate azi ai ales bine, maine poate nu,
Important e fi impacat c-ai ales tu,
si totusi…
Si aici se termina filmul nostru. Ca in filmele alea tampite, cand ti se pare ca in sfarsit devine interesant si brusc apare genericul de final. Il vedem pe eroul nostru dandu-si seama ca poate n-a luat cea mai buna decizie cand a decis sa plece, pune mana pe telefon sa o sune si… gata. Ecranul se intuneca si incepe coloana sonora; “Zidurile stiu cat ne-am iubit/Usile trantite ne-au privit/toate sambetele astea-n care ma prefac ca ma distrez…”. Aici spectatorii isi dau seama de ironie, dupa ce fata il innebunise pe baiat cu Vama Veche.
Oare ce se va intampla mai departe? Nu stiu decat cei doi, actorii principali, si cu Scenaristul.
