Părul ei mirosea mereu a primăvară,
a soare blând, a iarbă și a flori,
iar zâmbetul ei năștea culori
n-o fi fost vreun înger, sau femeie fatală, dar…
în ochii ei căprui se ascundeau comori.
Părul ei mirosea mereu a primăvară,
a soare blând, a iarbă și a flori,
iar zâmbetul ei năștea culori
n-o fi fost vreun înger, sau femeie fatală, dar…
în ochii ei căprui se ascundeau comori.
iunie 30, 2011 la 4:49 pm |
asta e asa.. ireala. si-mi place~
iunie 30, 2011 la 5:09 pm |
spui că e ireală doar fiindcă nu o cunoști:).
Bine, cel puțin așa o vedeam eu, până la urmă asta e frumusețe, nu?
iunie 30, 2011 la 5:59 pm |
Nu pentru ca nu o cunosc, si doar ca e prea ireal sa vezi frumusetea asa.. cum e ea. Putini reusesc.