E o luptă,

de fapt lumea e urâtă.
Indiferent cât am incerca sa o schimbăm, nu-i așa că asta nu prea e lumea în care vrem să trăim? Nu ți se intâmplă niciodată să te uiți în jurul tău și să-ți spui “frate, locul meu nu e aici, și oamenii ăștia, oamenii ăștia nebuni parcă sunt din alt film.Parcă una spun, in față îți zâmbesc prietenește, și alta fac.”
A dracu evoluție. La început era mai simplu. Când alergi in curu gol in jurul focului e greu să te prefaci a fi ceea ce nu ești. Cuvinte erau puține și nu exprimau mare lucru, dacă voiai mâncarea celuilalt îi dădeai cu bâta-n cap și i-o luai, dar măcar te vedea alergând cu bâta inspre el. Azi câte cuțite nu ți se înfing zilnic in spate de la cei care puțin mai devreme iti zâmbeau?
Asta ce vedeți voi, nu e lumea in care vreau eu sa trăiesc. Toți sunt grăbiți, pe fugă, tuturor le lucesc ochii când e vorba de bani;ce prieteni domle, care prieteni? Daaa, sunt fratele tău, stai liniștit, până apuc sa-ți iau ce ai în farfurie.