1. Cine e el?
Un om simplu, cu vise simple. Viata ii e ca un carusel cinic, dar el incearca sa o faca pe cat se poate de, ati ghicit!, simpla.
Nu crede neaparat in Dumnezeu, e prea multa confuzie, dar simte cateodata ca parca cineva ne muta ca pe niste piese de sah.
“O sa ma intorc la ea” isi promisese el de-atatea ori. Si-acum tresare uneori cand o vede in cate o poza. Ea e departe; se mai intereseaza pe la prieteni, afla ca ii merge bine, ca s-a combinat cu nustiucine, ca din cand in cand mai intreaba si ea de el. Apoi ii mai spune cate unul ca s-au despartit. Nu se bucura, pentru ca stie ca ea sufera, si-o aduce aminte plangand, de ce i-ar vrea raul cand ea e totul?
Doar ca de cand a vazut-o intaia oara a stiut ca in cele din urma vor ramane impreuna. Si de ce n-ar crede asa cand viata pare sa-i dea dreptate? Toate femeile astea care au trecut prin viata lui parca au fost niste necunoscute. Nu si-a dorit nici o clipa sa le cunoasca cu adevarat, nu s-a straduit sa afle ce isi doresc ele, pentru ca el era ca un metrou oprit in statie la Obor: nu-l interesa sa ramana aici, pentru ca poate nu urmatoarea statie, nici a doua, dar intr-un tarziu tot la capat la Dristor va ajunge.
S-au mai intalnit de cateva ori, dar a fost ca si cand Dumnezeu a avut alte planuri atunci cu ei, mereu s-a opus cate ceva. Da, si-ar fi dorit, normal ca si-ar fi dorit sa o prinda de mana atunci si sa nu-i mai dea drumul vreodata. Au mers insa mai departe, de fapt merg si acum. Daca te-ai uita din elicopter la ei ti s-ar parea ca merg unul la apus si unul la rasarit. El insa se uita din cand in cand pe harta, numara marile si oceanele ce il despart de ea si zambeste. Cum?, se intreaba cateodata, cum sa nu cred ca vom ramane amandoi?
Daca i-ar fi alta destinata, isi spune, atunci de ce e ea atat de perfecta?
Nici n-a crezut vreodata ca exista cineva ca ea, nici macar in vise nu isi imagina sa fie pur si simplu ca o fotografie rupta in doua : nu-ti trebuie prea mult cap sa-ti dai seama ca impreuna sunt un intreg. Se mai suna din cand in cand, si o simte aici inauntru, ca si cand ar fi parte din sufletul lui. Daca l-ai intreba unde anume se indreapta n-ar sti sa-ti raspunda. “Da-l dracu de metrou, ar spune, lasa faza cu metroul la Obor, stii ce sunt eu? Sunt un simplu om. Nu sunt perfect,sunt la fel de egoist si obscen ca si restul lumii din jurul meu. Dar daca n-as avea credinta asta, ca intr-un final sa ajung la ea, atunci care ar fi scopul meu aici? “
…
