Iata-ma

         Si iata-ma in fata usii tale. Inainte sa bat, imi plimb mana peste lemnul lacuit, gandindu-ma de cate ori usa asta a fost singurul lucru care ne despartea. Bat incet cu degetele si deschizi. Te privesc si respir adanc. Parca doar atunci cand te privesc imi aduc aminte ca trebuie sa trag aer in piept, sau doar iubesc parfumul pielii tale. Oricat de mult imi plac ochii tai, incerc sa-i evit, pentru ca iar ai privirea aia gen “stiu ce-ai facut”. Intru in casa inspirand aerul camerei tale. Ati simtit vreodata un miros care sa va aduca aminte de acasa?
    Ai patul perfect aranjat, desi e doar 9 dimineata si zambesc in sinea mea imaginandu-mi cum arata camera mea la ora asta… “Stii… eu plec in seara asta”. Imi raspunzi indiferenta “Stiam, asteptam sa-mi spui si tu” “A, uitasem de prietenele tale alea dragute, chiar ca nu le scapa nimic”.  “Auzi, nu inteleg de ce ai trecut pe-aici, daca zici ca diseara pleci. N-ai bagaje de facut,treburi de rezolvat?” “Ba da, dar ma gandeam… ca-mi dai inapoi tricoul cu Torres”. Recunosc, asta cred ca a fost cea mai proasta replica pe care am spus-o vreodata.N-ai zambit, ba din contra, ai intors capul cautand ceva cu privirea, ori tricoul,ori ceva cu care sa-mi dai in cap. Niciodata nu ma chinuiam atat de mult sa fac pe cineva sa rada, poate tocmai din cauza asta atunci cand radeai simteam ca ma topesc. As fi putut trai o viata intreaga privindu-te zambind si tot n-ar fi fost destul. “Stii ca daca pleci poti sa-ti iei gandul de la noi” Privesc pe fereastra. De pe geam de la tine se vede exact statia de 41. Tramvaiul tocmai pleaca, 2 copii fug sa traverseze strada, mama lor striga la ei sa aiba grija la masini.Dintr-un Logan care se indeparteaza se aude Copilu de Aur cum plange. Aud ce zici dar nu vreau sau nu pot sa spun nimic. Cred ca e prima data cand ma prinzi fara replica. Ma simt gol, as vrea sa spun ceva, dar tot ce am in cap acum e “ce rost are, oricum are dreptate”. Esti atat de frumoasa, chiar si atunci cand esti nervoasa. De cate ori am visat chipul tau, de cate ori eram departe, sau eram certati, incercam sa-mi refac chipul tau in memorie. Si de fiecare data cand te intalneam ramaneam uimit ca in inchipuirea mea nu puteam niciodata sa te fac la fel de frumoasa ca in realitate. “Trebuie sa plec, vreau sa fac ceva cu viata asta, nu vezi ca aici simti mereu ca te tine ceva pe loc, ca te trage cineva de tricou?!” Ma privesti fix in ochi,si stiu; stiu ca simti ca ma poti razgandi, ma poti face sa raman, “Dar pana acum de ce nu voiai sa pleci? Nu spuneai tu ca esti atat de fericit cu mine, ca nu mai ai nevoie de nimic altceva atat timp cat suntem amandoi?” Asa iti spusesem, cred ca auzisem fraza asta intr-un film. Oftez, si in timp ce imi pun mainile pe fata zic “Dar TREBUIE sa plec. Crezi ca eu n-as vrea sa-ti ofer tot ce iti doresti, n-as vrea sa fim fericiti, n-as vrea sa… sa savurez fiecare clipa din viata asta fara sa …!!!” “In fine, faci cum vrei. Acum, daca nu mai vrei sa spui nimic, am o gramada de treaba de facut” . “O sa te sun cand ajung,iti promit!” Te mai privesc o data si ies. Cobor repede scarile, imi aprind o tigara si traversez strada, nu inainte sa ma uit spre fereastra ta. Sunt un las. Ar trebui sa ma intorc si sa-ti spun ca nici pe mama n-o iubesc atat de mult cat te iubesc pe tine. Ca viata mea a inceput abia in clipa in care te-am cunoscut.Ca atunci cand suntem doi nu mai am nevoie de nimic altceva.Ca lumea asta e nebuna, exista atatea ierburi, atatea prafuri, atatia bani aruncati, cand de fapt cel mai misto drog e chiar iubirea. Blondo, daca citesti vreodata treaba asta, sa stii ca tot ce ti-am zis in seara aia,stii tu, e adevarat, si simt si acum la fel.

A venit Craciunul

E frig, e tarziu, sunt ud tot, obosit si murdar. In sfarsit ajung acasa. Daca ignori fumul gros e chiar bine. E cald, se aud rasete si muzica. In bucatarie, in jurul mesei pline cu pahare - fiecare din alt set- si sticle de vin sunt ei.Prietenii. Parca mereu neobositi, mereu veseli. Coco o tine pe Deea pe picioare, si din cand in cand scrumeaza intr-o cana. E cana mea preferata, am primit-o odata cadou de ziua mea. Ii arunc o injuratura in gluma si imi aprind si eu o tigara. Grasu, ca de obicei, gelat ,cu ochelarii de soare pe frunte, imbracat in Versace si pantofii lui de manelist. Vorbeste cu Ovi de motoare, cai-putere, spoilere.De-ale lor. E si Toni cu Dana, se tin in brate. Isi soptesc cate ceva, si rad. Pe Gabi o caut din priviri si o gasesc intr-un colt. Se uita la mainile mele pline de vaselina,motorina, si ce dracu o mai fi pe ele.Oftez in gand cand imi aduc aminte prin ce-am trecut azi si ma indrept spre fereastra. O deschid larg, larg si simt cum frigul ma arde pe fata. Ma infior si ma intorc la masa, imi fac loc langa Gabi si imi torn un pahar de vin. Ii privesc pe toti, ii ascult, le vorbesc tuturor odata.

Parca suntem atat de diferiti…Ce ne leaga? Cine mai stie?! Ne stim de atata timp, parca a trecut o viata. Sting tigara, mai tip o data la Coco, ii iau cana din fata si o arunc in chiveta. Cineva o s-o spele maine, si ala nu sunt eu.Dau muzica mai tare, ma asez pe scaun si seara continua. Suntem toti aici, unde e cald, e fum, si e bucurie.

Craciun fericit tuturor, si sa va bucurati alaturi de familie si prieteni

Ho Ho Ho

Daca vrei sa citesti aceeasi poveste din alt punct de vedere, o poti face aici

…si iar ploua…

Ce poate fi mai frumos decat sa ploua o saptamana intreaga? Sa transformi in fiecare zi obisnuitul drum de o tigara pana la metrou intr-un concurs, “In cate balti poti sa calci in 5 minute”. Si sa fie frig, sa fi ud tot, ca deh, e prea mare deranjul sa cari o umbrela dupa tine, iar in timpul asta o tipa sa-ti cante in urechi “Nu sunt departe, zilele insorite nu sunt departe”…

Scrisorica

Plictiseala mare. Cautam niste textele salvate in notepadul de la Yahoo, cand am gasit si scrisoarea. Ma facut sa zambesc, sa ma intristez, si sa imi aduc aminte de tipa respectiva… Stiu ca eram tare suparat in acele vremuri (acum 3,aproape 4 ani) si credeam ma n-o sa trec niciodata peste asta. Iata scrisoarea:

           “Poate ca ea m-a uitat.Poate altcineva mi-a luat locul in inima ei.Nu stie sa se arunce alaturi de cel de langa ea in dragoste.Crede ca privirea-i va ramane eterna,ca va pastra pentru totdeauna sclipirea aceea hipnotizanta.Nu-si da seama ca acea sclipire se va pierde candva in ochii altuia.
   Si daca i-am spus ce simt pentru ea,mi-a zambit.Poti sa crezi!?Mi-a spus ca sunt un dragut.Mi-a auzit cuvintele,dar nu le-a inteles.Le-a auzit,le-a pus in colectia sa de astfel de declaratii si a ales una care suna mai bine.NAIVA!!!Crede ca vorbele sunt oglinda sufletului.Dar nu-si da seama ca el nu-i vrea sufletul,ii vrea doar trupul.Si o minte.Iar ea crede,ca o copila ce e.
Nu-mi da nici o sansa,dar nici nu ma lasa s-o uit.Cand imi spun ca gata,am scos-o din inima,o vad.Nu stiu cum dar ma gaseste de fiecare data.Si atunci are in ochi acea satisfactie “Ai uitat ca nu ma poti uita?”
   Si e atat de greu!Atat de greu sa o vad cu el pe strada.As da orice,nu s-o aduc inapoi,caci oricum e prea tarziu,ci doar sa n-o vad sarutandu-l pe el.Simt cum ceva se rupe in mine.Lacrimile pe care nu mi le-a luat viata,mi le-a luat ea.Iar ea imi zambeste.Alb.Doamne,ce zambet alb are!Stiu ca orice s-ar intampla,oriunde m-ar purta soarta,zambetul ei o sa-l port intotdeauna in minte.S-a schimbat mult in doi ani de cand ne plimbam,de cand radeam de orice prostii.O cunosteam atat de bine,ii ghiceam orice gand,ii simteam si ii numaram fiecare bataie a inimii.Acum nu mai are nimic in comun cu fata pe care o stiam.Doar zambetul acela senin si pur.
   Cand o privesc,nu o vad pe ea.O vad pe pustoaica de 16 ani.O vad vara,cu fusta aceea scurta si sapca cu Lakers.O vad iarna,cand-desi aluneca in draci-se incapatana sa poarte pantofi cu toc.O vad frumoasa.Altii poate nu sunt de acord,dar eu stiu.Eu stiu ca frumusetea ei e in suflet.Pacat ca nu o descopera nimeni…
   Vezi,tu sa nu fii ca D. Sa nu lasi vorbele goale sa te schimbe.Sa nu te vinzi.
      Oricum,daca o vezi spune-i tu!Sper sa te asculte,caci pe mine poate m-a uitat…..”

Cum s-a terminat povestea? D s-a despartit de tipul ala, isi daduse seama ca planurile lui erau pe termen mult mai scurt decat isi dorea ea.

A urmat apoi o vara ca-n povesti:D. In cele din urma eu m-am mutat din T si ne despart cateva sute de kilometri cat un ocean.Am continuat sa tinem legatura la telefon - timp in care simteam ca mor cand ma gandeam cat de departe suntem unul de celalalt- cateva certuri, juram ca nu ma mai gandesc la ea, apoi ma suna iar. O vacanta de vara in care am fost cel mai fericit ca eram cu ea (iar), si apoi o cearta zdravana la telefon de unde a rezultat ca eu sunt un nebun enervant si ea un copil intr-un balon de sticla…

Cand imi mai aduc aminte de ea zambesc, dar n-o mai sun.