40 de grade (O vara cat o viata)

Visul

O vara cat o viata de-as putea
Sa o traiesc, cu soarele, cu marea
La 40 de grade toata ziua
Iar seara cu prieteni, fotbal, cola si stela
Suferinta

De-atata timp am uitat
Drumul catre vara
Iar aerul ce il respir
Parca ma omoara
Stii….Simt nisipul cum ma cheama
In fiecare zi
in fiecare seara

De-atata timp am uitat
Drumul catre mare
O aud cum ma striga,
Ma loveste si ma doare
Numar zilele ce trec,
Numar visele ce pier
Iar calea ce-am ales-o
Sper ca duce catre soare

De-atata timp am uitat
Drumul catre Tine
Si toate locurile cunoscute
Azi imi sunt straine.
Daca vara asta trece,
Alta vara vine
Dar imaginea Ta
Mi-e imprimata pe retine

Ninge iar…

“Uite! Ninge iar,

Acum chiar ca-mi iau fular

Si-am plecat la sanius.

Of! Ce greu e la urcus,

Insa cand cobori,mai frate,

Uiti de toate!”

Nu radeti! E prima poezie pe care am scris-o in viata mea. Eram clasa a IIa. In sase versuri infantile e mai multe bucurie decat in oricare alt gand al meu de azi.

Lumea imi zice ca atunci cand eram mic, voiam sa ma fac pictor.Sau aviator. Eu imi aduc aminte ca voiam doar sa ma fac mare. Ma gandesc ca daca chiar e un Dumnezeu acolo,sus, atunci ne indeplineste dorintele in cel mai sadic mod cu putinta…

M-am intalnit cu fericirea

Da, ai citit bine.

Parea suprinsa,

Nu se astepta sa ma intalneasca.

Era atat de alba…

Iar frumusetea ei radioasa

Ar fi trebuit sa-mi insufle sentimente inaltatoare

Sau ceva de genul asta.

In schimb eu i-am dat o palma.

Din suflet.

“Te-am asteptat in toti acesti ani…

Pe unde ai umblat?

Te-am asteptat cand am cunoscut-o pe Maria,

dar n-ai venit.

Te-am asteptat cand am cunoscut-o pe Ana,

dar n-ai venit…”

“Stiu”, mi-a spus,

“Stiu ca m-ai asteptat

Insa in timpul ala am fost ocupata,

Am fost la Maria

Si la Ana.”