Plictiseala mare. Cautam niste textele salvate in notepadul de la Yahoo, cand am gasit si scrisoarea. Ma facut sa zambesc, sa ma intristez, si sa imi aduc aminte de tipa respectiva… Stiu ca eram tare suparat in acele vremuri (acum 3,aproape 4 ani) si credeam ma n-o sa trec niciodata peste asta. Iata scrisoarea:
“Poate ca ea m-a uitat.Poate altcineva mi-a luat locul in inima ei.Nu stie sa se arunce alaturi de cel de langa ea in dragoste.Crede ca privirea-i va ramane eterna,ca va pastra pentru totdeauna sclipirea aceea hipnotizanta.Nu-si da seama ca acea sclipire se va pierde candva in ochii altuia.
Si daca i-am spus ce simt pentru ea,mi-a zambit.Poti sa crezi!?Mi-a spus ca sunt un dragut.Mi-a auzit cuvintele,dar nu le-a inteles.Le-a auzit,le-a pus in colectia sa de astfel de declaratii si a ales una care suna mai bine.NAIVA!!!Crede ca vorbele sunt oglinda sufletului.Dar nu-si da seama ca el nu-i vrea sufletul,ii vrea doar trupul.Si o minte.Iar ea crede,ca o copila ce e.
Nu-mi da nici o sansa,dar nici nu ma lasa s-o uit.Cand imi spun ca gata,am scos-o din inima,o vad.Nu stiu cum dar ma gaseste de fiecare data.Si atunci are in ochi acea satisfactie “Ai uitat ca nu ma poti uita?”
Si e atat de greu!Atat de greu sa o vad cu el pe strada.As da orice,nu s-o aduc inapoi,caci oricum e prea tarziu,ci doar sa n-o vad sarutandu-l pe el.Simt cum ceva se rupe in mine.Lacrimile pe care nu mi le-a luat viata,mi le-a luat ea.Iar ea imi zambeste.Alb.Doamne,ce zambet alb are!Stiu ca orice s-ar intampla,oriunde m-ar purta soarta,zambetul ei o sa-l port intotdeauna in minte.S-a schimbat mult in doi ani de cand ne plimbam,de cand radeam de orice prostii.O cunosteam atat de bine,ii ghiceam orice gand,ii simteam si ii numaram fiecare bataie a inimii.Acum nu mai are nimic in comun cu fata pe care o stiam.Doar zambetul acela senin si pur.
Cand o privesc,nu o vad pe ea.O vad pe pustoaica de 16 ani.O vad vara,cu fusta aceea scurta si sapca cu Lakers.O vad iarna,cand-desi aluneca in draci-se incapatana sa poarte pantofi cu toc.O vad frumoasa.Altii poate nu sunt de acord,dar eu stiu.Eu stiu ca frumusetea ei e in suflet.Pacat ca nu o descopera nimeni…
Vezi,tu sa nu fii ca D. Sa nu lasi vorbele goale sa te schimbe.Sa nu te vinzi.
Oricum,daca o vezi spune-i tu!Sper sa te asculte,caci pe mine poate m-a uitat…..”
Cum s-a terminat povestea? D s-a despartit de tipul ala, isi daduse seama ca planurile lui erau pe termen mult mai scurt decat isi dorea ea.
A urmat apoi o vara ca-n povesti:D. In cele din urma eu m-am mutat din T si ne despart cateva sute de kilometri cat un ocean.Am continuat sa tinem legatura la telefon - timp in care simteam ca mor cand ma gandeam cat de departe suntem unul de celalalt- cateva certuri, juram ca nu ma mai gandesc la ea, apoi ma suna iar. O vacanta de vara in care am fost cel mai fericit ca eram cu ea (iar), si apoi o cearta zdravana la telefon de unde a rezultat ca eu sunt un nebun enervant si ea un copil intr-un balon de sticla…
Cand imi mai aduc aminte de ea zambesc, dar n-o mai sun.
